Omul punte intre lumi

Curcubeu blog           TITUL OMUL INTRE LUMI

 

COPACUL – Omul intrupat, cu capul in nori si picioarele infipte adanc in solul speciei,rasei,natiei,stramosilor,culturii si istoriei sale.

In mitologia nordica,Yggdrasil este copacul gigantic al lumii, frasinul lumii care face conexiunea intre lumi.Acest copac spune Jung devine “mama protectoare,copacul mortii si al vietii,copacul gestant”.

Privind omul ca pe un copac care transcede aceasta lume, se poate concepe cum elanurile sale vitale il imboldesc spre o exprimare de sine din ce in ce mai inalta…trecand cu vederea natura sa pulsionala,animala, trupul sau uman si aspirand spre o inflorire si rodire spirituala.

Putem considera trunchiul copacului ca pe o coloana vertebrala a credintei si religiozitatii aplicata practic, avand radacinile infipte in adancurile Fiintei de unde isi extrage seva redescoperind misterul trupului uman, mereu si mereu.Putem imagine gandurile omului gonind in urcusul trunchiului vietuirii si escaladand varful, cele mai inalte ramuri ale Copacului Vietii unde gandul si forma nu mai exista…o lume a Ideilor superioare,negandite inca de mintea umana.Acolo,grandios, Omul isi atinge limitele creativitatii si devenirii sale constientizand si acceptand intr-un tarziu Legile inscrise in fiinta sa…acolo degusta adevarata moarte…Aceasta constientizare a propriilor limite inseamna intelepciune iar acceptarea Legilor fiintei conduce spre conservarea elanurilor vitale…spre conservarea vietii in trupul spre care omul intelept si spiritualizat se reantoarce dandu-si seama ca nici un aspect al firii si naturii sale nu poate fi glorificat mai presus decat altul.Nici o parte a fiintei noastre nu poate fi marita in detrimentul alteia.Asta inseamna pentru mine ” TRUP si SUFLET”,verticalitate.

De aici mai departe, dupa ce limitele au fost percepute si resimtite,obsesia individualitatii si a controlului poate lua sfarsit.De aici se deschide o alta perspectiva mareata,orizontala…a similitudinii (organice) cu fiintele din jur si inter-relatia dintre toate formele create si legile fiintarii.Aici putem savura deplin sentimentul inrudirii cu intregul,abundenta, UNITATEA VIETII. Aici omul cu adevarat spiritualizat intelege ca izolarea de celalalt, in lumea propriilor idei inseamna moarte.

SUNT UN COPAC

Sunt un copac cu radacinile infipte in materie.

Pamantul imi da Seva care-mi arde in inima

Cu flacari aurii si mov

Ce-mi cresc coroana de ganduri

 

Sunt gandurile mele ce dau rod

Printre frunzele Copacului Om

Vlastari tineri inmuguriti

Si ramuri uscate nu exista.

 

Sunt un copac nemuritor

Cu seminte eterne de Foc

Am flori si frunze si albastru ROD

Si dau umbra lumii…

 

CURCUBEUL- Punte aruncata peste prapastia singuratatii noastre si a realitatii unei lumi aparent orfane. Culorile sclipitoare ale curcubeului indeamna omul spre reflectarea credintei intr-o promisiune a vietii eterne, cu primaveri vesnice si nesfarsita tinerete si putere,intr-o stare harica de ocrotire divina.Asa cum spunea Sfantul Ioan Gura de Aur,curcubeul aratat pe cer „îi mângâie pe toţi cei ce vor veni după tine; vederea semnului să le dea încredere că un potop ca acela nu va mai cuprinde lumea“.

Misterul curcubeului, din punct de vedere fizic presupune refractia,reflexia si dispersia (propagarea) razelor solare atunci cand trec prin picaturile de apa din atmosfera dupa ploaie. Minunea apare atunci cand se intalnesc trei stari -apa,aerul si lumina solara.

Sapte culori intr-o armonie perfecta au in plan simbolic o valoare sacra( cele sapte zile ale creatiei,sapte zile ale saptamanii,sapte note muzicale,sapte arte,sapte spectre ale celor sapte lumi… Scara spre Creator,imagine a unitatii dintre cer si pamant, dintre trup si suflet,a armoniei si fecunditatii,al transcederii si sperantei infierii noastre- Facerea 9, 16: „Va fi deci curcubeul Meu în nori şi-l voi vedea, şi-Mi voi aduce aminte de legământul veşnic dintre Mine şi pământ, şi tot sufletul viu din tot trupul ce este pe pământ!“

CLIPA DE HAR

In linistea de-Acasa de adumbrite ploi

Sorb vechi simtiri uitate de ceai cu gust de flori

Si inima-nghetata de lumi reci si nebune

Se-ntoarce iar la Viata…

Acasa-i cel mai bine!

 

 

Miros de primavara,de violete mov…

Pamantul cald si umed ce poarta-n a lui pantec

Semintele de Viata si dorul plin de cantec

Al fluierului doina ce seara ne descanta

Pentru un somn de pace si vise-n clar de luna

 

 

Vise demult uitate si amintite-n zori

Cand Soarele rasare in vale printre flori

Vise de pomi in floare si lumi de CURCUBEU

Ce astazi lumineaza intreg sufletul meu.

sEMNATURA ADINA

 

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s